duminică, 13 ianuarie 2013

"Un artist si creatiile sale"- invitata: carmendana

Iata si primul interviu pe anul 2013! Invitata mea este carmendana!

Pentru inceput, sa-i admiram creatiile si dupa ceea, sa o cunoastem impreuna!



Buna! Pentru inceput, te rugam sa ne spui cateva lucruri despre tine!
 
       Buna tuturor! Va multumesc ca m-ati primit in randul vostru! O sa incerc sa ma prezint:
Ma numesc Carmen (in buletin), dar la biserica sunt botezata Dana; asadar, eu sunt CarmenDana! Raspund la fel de natural la amandoua numele. De fapt, numele meu are o intreaga poveste mai ales ca mai am inca un nume in buletin, numele bunicii mele – sunt nascuta in aceeasi zi cu ea . Sunt o ardeleanca cu fire romantica si baietoasa care lociueste in Valea Jiului. Chiar daca pare ciudat, asa este. De asemenea, sunt destul de introverita, uneori imi vine destul de greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt si mai ales sa vorbesc despre mine; asa ca ma scuzati daca uneori comentariile mele par “seci”. Cuvantul care ma descrie cel mai bine este... “cuminte”.
        Cand eram mica visam sa ma fac invatatoare, sa lucrez cu copii insa sunt afoana rau, asa ca am cazut cu brio la admiterea in liceu. Dar nu am renuntat la vis: am devenit profesoara .... de matematica! Acum imi dau seama ca ar fi fost mai usor daca asi fi predat alta materie.

De la cine ia mostenit talentul si dorinta de crea?
 
De mica imi placea sa ma joc cu uneltele bunicului care, daca ar fi trait in alte timpuri si in alte locuri, ar fi fost un inventator recunoscut si caruia ii placea enorm sa mestereasca. De la el banuiesc ca am mostenit “microbul” de a face tot timpul ceva, de a creea . Iar de la amandoua bunicile (care tricotau, brodau, teseau) am luat placerea de a admira un lucru facut de mana omului, de a pretui ceva in care s-a pus suflet. Insa, spre rusinea mea, nu le-am mostenit pasiunea : desi stiu sa tricotez, sa lucrez cu croseta sau cu acul, chiar si la masina de cusut - nu ma pasioneaza. De aceea va admir si va invidiez pe voi, cele care faceti asemenea lucruri. De la parinti am invatat ca nu trebuie sa te ai batuta, daca ceva nu iti iasa din prima, trebuie sa incerci in contiuare dar sa si stii cand e cazul sa te opresti. Si m-au mai invatat ca de la fiecare om pe care il cunosti si din fiecare intamplare poti si trebuie sa inveti cate ceva.


Matematica si lucrul de mana nu au prea multe in comun... Cum a inceput sa lucrezi?
 
Am inceput sa fac felicitari acum 3 sau 4 ani, inainte de sarbatorile de iarna, aveam nevoie de o activitate in care sa ii implic pe copii. Va dati seama ca nu asi fi avut decat foarte putini doritori la ceva legat de materia pe care o predau sau o activitate care sa necesite bani multi. Copiii cu care lucrez sunt destul de saraci si marea majoritate provin din familii dezorganizate, insa imi sunt foarte dragi; daca cauti dincolo de suprafata si de teribilismul specific varstei, vezi au un suflet mare si sunt dornici de cunoastere. Sper ca am reusit sa fac ceva care le place (de atunci, inainte de fiecare Craciun, Paste sau 1/8martie noi facem felicitari) dar cel mai mult m-a prins pe mine. La inceput, in afara celor facute cu copii, am mesterit la felicitari doar ca sa nu stau asa de mult in fata televizorului; acum, chiar si cand ma uit la telelvizor, rulez fasii de hartie pt quilling!


Ce reprezinta pentru tine acesta activitate, mai ales ca in ziua de azi, rar se mai daruiesc felicitari?
 
Marea majoritate a felicitarilor le daruiesc, in era in care ai mii de minute si sms-uri la telefonul mobil, ai la indemana mail-ul, messenger-ul, facebook sau alte retele de socializare, au ramas putini cei care mai trimit o felicitare sau o scrisoare. Insa eu le fac pentru placerea de a le confectiona, mi-e drag sa vad cum poti transforma cateva bucati de hartie sau carton in altceva. E adevarat ca aceasta pasiune costa, materialele au un pret uneori nu foarte mic, dar, sotul –care este si cel mai mare critic (constructiv) al meu- are o vorba: nu beau, nu fumez iar “suma viciilor este constanta”. Avand si “deformatia” profesionala de a calcula, am inceput sa fac si cutiute pentru marturii la nunti/botezuri dar si ambalaje pentru produse handmade (bijuterii, sapunuri, etc). 



Ai vrea sa incerci si altceva?
 
Datorita locului e munca am facut, la inceput doar pentru o colega, decoratiuni pentru sala de clasa.
Mi-am cumparat si materiale pentru decupaj insa am cochetat destul de putin cu aceasta tehica desi mi-ar fi placut sa pot experimenta mai mult. Insa timpul nu este pierdut. Doar ca, de obicei, timpul nu imi ajunge pentru cat de multe imi propun sa fac.

Am “uitat” sa va spun: am 35 sau 36 de ani! Acum cand scriu, am 35 dar, intre timp imbatranesc, deci interviul acesta este cel mai frumos cadou de ziua mea! Multumesc, Lucia!

Si eu iti multumesc pentru ca ai acceptat invitatia mea si a fost o placere sa descoperim lucruri noi despre tine! 

6 comentarii:

Ela spunea...

Carmendana,o placere sa te descopar asa,dupa ce am admirat felicitarile tale!Inspiratie maxima in continuare!!!

Anonim spunea...

Carmendana, se pare ca esti din jud. Hunedoara, ca si mine. Diferenta e ca eu mi-am dorit sa fiu "profa de mate", dar am ajuns educatoare... Sa stii ca faci niste felicitari superbe.
AnaG

carmendana spunea...

Ela, te pup si iti doresc si tie mult spor la munca!

carmendana spunea...

Ana, mi-ar face placere sa ne intalnim odata! E frumos si sa lucrezi cu copii mici, insa eu nu stiu daca asi avea asa de multa rabdare :)

lotus art spunea...

Carmendana , felicitari pentru tot cea ce faci!O placere sa te cunoastem .Mult spor si fantezie in continuare.

carmendana spunea...

Multumesc, Lotus! e o placere sa fiu in mijlocul vostru!

Trimiteți un comentariu