Astazi ne vom intani cu un alt artist Hobby Handmade. Recunoasteti lucrarile?
Ati ghicit desigur! Este vorba de Abac, pe numele sau real....mai bine va las sa aflati singure. :)
Buna, iti multumim ca ai acceptat invitatia noastra. Pentru inceput spune-ne te rog cine se ascunde in spatele pseudonimului ”Abac”?
Va multumesc si eu pentru invitatie.
Ma numesc Bianca Pisaltu, am 43 de ani, sunt berbec (incapatanat), am un baiat de 12 ani si 3 luni, locuiesc in Londra de 14 ani. De profesie sunt subinginer confectii textile insa nu am practicat deloc. Dupa terminarea colegiului, m-am intors in satul in care am crescut si am lucrat aproape 7 ani ca suplinitor la o scoala cu predare in limba romana din Izvorul Mures. Am facut un curs de calificare si mi-am luat definitivatul in invatamant dar din cauza numarului mic de copii scoala s-a desfiintat. Nu am gasit un alt loc de munca si cum déjà il cunoscusem pe viitorul sot, am hotarat sa plec din tara.
Cum ai descoperit lucrul de mana?
Am crescut la bunica impreuna cu verisorii pana la 6 ani, ea mi-a indrumat primii pasi in lucrul de mana. Este o femeie foarte activa, tin minte ca tot timpul tricota, croseta, cosea cruciulite sau chilim si ne-a invatat si pe noi cate putin din fiecare. Dar cel mai mult mi-o amintesc la razboiul de tesut, imi placea atat de mult incat mi-a dat voie sa incerc si eu. Ne lasa sa ne jucam toata ziua daca asta voiam, dar daca doar stateam avea pregatite pentru noi etamina, ate, andrele, crosete, un maldar de patrunjel ce trebuia ales, cirese de scos samburii pentru dulceata... spunea: pana va odihniti, nu terminati si voi astea? (depinde ce aveam inceput sau la ce avea nevoie de ajutor).
Dupa ce am inceput scoala am locuit cu parintii insa toate vacantele de vara le-am petrecut la ea, nu concepeam altfel!! Ne intalneam toate nepoatele si “pana ne odihneam” (veneam de acasa cu lucrul inceput) ne spuneam povestile de peste an la o mica sezatoare.
Ce tehnici ai mai incercat?
In timp am invatat sa lucrez si laseta, mama unei prietene lucra garnituri si cum eram in somaj aveam destul timp. Am rugat-o sa ma ajute si asa am reusit sa fac niste banuti in plus, atunci erau foarte cautate acest tip de garnituri.
Am venit in Londra si totul s-a dat peste cap pentru cativa ani. Rar de tot am avut timp de putin goblen. Am avut 5 ani in care nu am lucrat nimic, plecam de acasa dimineata inainte de 8 si reuseam sa am timpul meu la 12- 1 noaptea. Uitasem si ca stiu sa lucrez ceva.
Uneori doar ratacesc pe net, vad lucrari minunate si ma intreb daca as putea si eu. Asa am descoperit si copaceii din sarma de care m-am indragostit. Un timp am fost obsedata de ei, mergeam in parc sau pe strada si ma trezeam ca analizez un copac, o tufa, intrebandu-ma daca as putea sa-l fac din sarma si margelute. Inceputul a fost greu, mai greu decat la origami sau guilling pentru ca explicatiile sunt putine.
Cum ai inceput sa lucrezi cu hartia?
La un moment dat a trebuit sa renunt la serviciu, copilul era la scoala de la 9 la 3.45 si m-am trezit cu foarte mult timp liber. Cautand un model de goblen gratis (atunci era mai greu de gasit asa ceva pe net), am vazut niste lucrari 3D origami si quilling care m-au cucerit. Mi s-a parut foarte interesant asa ca a trebuit sa incerc. Primele mele lucrari origami au fost lebedele 3D, globuri, sfere.Unele le-am facut cadou dar pe cele mai multe le-am pastrat. Imi place sa lucrez miniaturi, vaze cu flori in general pentru ca nu trebuie sa ma inspir, doar fac florile si le aranjez in vasul care cred eu ca se potriveste. Uneori cand cumpar un vas stiu exact ce flori vreau in el, alteori fac florile si dupa aceea caut vasul. Aranjamentele pot spune ca sunt ale mele dar cand lucrez felicitari mi-e putin mai greu. Pentru felicitari ma inspir, probabil avand la dipozitie atat de multe surse m-am lenevit. Fac schimbari pentru nu vreau sa copiez pe nimeni, dar cele dupa care ma inspir mi se par perfecte iar finalul meu nu mi se pare la fel de spectaculos ca al altora.
De ceva timp ai invatat sa lucrezi tatting, spune-ne te rog mai multe lucruri despre relatia ta cu tattingul.
Tatting. O tehnica atat de frumoasa, admiram de mult lucrarile altor creatori, doar admiram, fara sa-mi propun sa invat. Am urmarit chiar si cateva tutoriale si mi-am zis ca nu o sa reusesc niciodata. Mi se parea atat de complicat sa manevrezi ca intr-un labirint o navetuta si la final sa obtii ceva mic, delicat, frumos doar din niste nodulete. Mi-am cumparat o naveta, asa, sa fie, cine stie cand mi-o trebui... si am uitat de ea. Cand m-am inscris aici pe forum am avut ocazia sa intalnesc si sa pot vorbi cu artiste adevarate in tehnica tatting si m-am gandit sa incerc si eu. Am simtit ca aici gasesc ajutor daca am nevoie, am vrut sa incep... dar nu mi-am mai gasit naveta. Mi-am cumparat repede alta si am lucrat prima bratara care la final a ajuns plasa de vise. Mai am multe de invatat, este o tehnica atat de vasta, cu multe posibilitati de creare dar in acelasi timp cu reguli stricte de lucru astfel incat aspectul final sa fie frumos si armonios.
Dat fiind ca esti intr-o tara straina, cum privesc englezii munca handmade? Participi la targuri organizate acolo?
Conceptia lor despre lucrul de mana este putin diferita fata de ceea ce am observat ca este la noi in tara. Nu pot spune ca nu apreciaza doar ca sunt mai conservatori. In general apreciaza doar ce este al lor (cultura, traditii, tehnicile in care lucreaza ei) sunt destul de retinuti cand intalnesc ceva nou si nici nu sunt foarte interesati sa invete. Incerc sa-mi gasesc cuvintele, ar fi multe de spus... intrebarea asta a venit la foarte scurt timp dupa o discutie in contradictoriu despre lucrul de mana aici si mi-e foarte greu sa scriu. Am sa fiu amabila si am sa spun doar ca probabil nu am intalnit eu oamenii interesati de lucru de mana. Am fost la targuri doar ca vizitator si cumparator, nu lucrez pentru vanzare.
Dintre toate tehnicile pe care le-ai incercat de-a lungul vremii, care este preferata?
Nu pot sa aleg o tehnica preferata, indiferent ce lucrez, lucrez cu mare drag. Nu lucrez la nivel avansat, poate daca as lucra intr-o singura tehnica m-as perfection dar asta nu se poate. Daca lucrez cu hartii, mi-e dor de margelute, sau de ceva tricotat, sau ceva crosetat, sau tatting...
Cateva cuvinte in incheierea interviului…
S-a intamplat sa va descopar si nu pot decat sa va multumesc pentru comunitatea calda pe care ati format-o si in care m-ati primit. Este un forum minunat, linistit, atmosfera este atat de primitoare si poate de aceea am indraznit sa incerc sa lucrez tatting. Am gasit incurajari si ajutor, datorita voua stiu inca o tehnica ce-mi place mult dar nu aveam curajul sa o incerc.
Va multumesc tuturor, nici nu stiti de cate ori mi-am gasit linistea doar intrand si vizitand atelierele si cata incredere mi-ati dat doar cu un cuvant. Va admir pentru tot ce lucrati, pentru ca reusiti sa gasiti timp si pentru lucrul de mana.
Iti mutumim si noi pentru ca ai acceptat invitatia!
Postări
_w.jpg)
